sâmbătă, 4 februarie 2012

scrisoarea fostului sclav catre fostul stapin

În vara lui 1865, un fost sclav, pe nume Jourdan Anderson, i-a transmis o scrisoare celui care-i fusese stăpân. Ea a fost publicată în data de 22 august 1865 în the New York Daily Tribune, iar acum, cu 147 de ani mai târziu, vechiul document a apărut pe internet şi este dezbătut pe reţelele de socializare unde se răspândeşte cu repeziciune, scrie Huffington Post.

Scrisoarea este un răspuns trimis colonelului P.H. Anderson, care îşi rugase fostul sclav să se întoarcă la conac să lucreze pentru el. Jourdan Anderson îl refuză într-un mod cât se poate de ironic, aducându-i aminte de toate păţaniile de care a avut parte în timpul sclaviei.

"Domnule, am primit scrisoarea pe care mi-aţi trimis-o şi m-am bucurat că nu aţi uitat de Jourdon şi că vreţi să mă întorc şi să trăiesc alături de dumneavoastră din nou, promiţându-mi că veţi avea grijă de mine mai bine decât oricine altcineva. De cele mai multe ori am avut îndoieli în ceea ce vă priveşte. Am crezut că yankeii v-au spânzurat de mult pentru că aţi ascuns rebeli în casă. Îmi imaginez că nu au auzit niciodată că v-aţi dus la conacul Colonelului Martin ca să ucideţi un soldat al Uniunii care a fost lăsat de către compania sa în grajdurile casei.

Deşi aţi tras în mine de două ori înainte de a pleca, nu am vrut să vi se întâmple nici un rău şi sunt bucuros că sunteţi încă în viaţă. Mi-ar plăcea să mă întorc în vechea casă şi să le văd pe domnişoarele Mary şi Martha, pe Allen, Esther, Green şi Lee. Transmiteţi-le dragostea mea şi spuneţi-le că sper să ne reîntâlnim în viaţa de apoi, dacă nu în asta. Aş fi venit să vă vizitez când lucram la spitalul din Nashville, dar mi-a spus un vecin că Henry a jurat că o să mă împuşte la prima ocazie.

Aş vrea să stiu ce înseamnă o şansă mai bună pe care vreţi să mi-o oferiţi. O duc destul de bine aici, câştig 25 de dolari pe lună, plus mâncare şi haine. Aici am o casă confortabilă pentru Mandy (oamenii locului îi spun "doamna Anderson") şi pentru copii: Milly, Jane şi Grundy, care merg la şcoală şi se descurcă bine. Profesorul spune că Grundy are o minte de preot. Se duc la şcoala de Duminică, iar Mandy şi cu mine mergem la biserică. Suntem trataţi cu bunătate. Câteodată îi mai auzim pe unii spunând "oamenii de culoare erau sclavi în Tennessee", iar copiii se simt prost când aud asemenea remarci, dar eu le spun că nu era nicio ruşine în Tennessee să spui că aparţii Colonelului Anderson. Aşa cum a fost şi cazul meu, mulţi negri ar fi fost mândri să vă spună "stăpân". Dacă îmi scrieţi să-mi comunicaţi ce salariu vom avea, atunci voi putea decide dacă ar fi în avantajul meu să mă întorc.

Cât despre libertatea mea pe care îmi spui că o pot avea, asta nu poate fi considerată o promisiune, deoarece mi-am obţinut hârtiile care-mi atestă libertatea în 1864 de la Departamentul din Nashville. Mandy spune că îi este frică să se întoarcă fără certitudinea că ne veţi trata corect şi bine şi astfel am ajuns la concluzia că trebuie să vă testăm sinceritatea cerându-vă să ne daţi salariile care ni le datoraţi pentru toţi anii în care am muncit pentru dumneavoastră. Acest lucru ne-ar face să uităm şi să iertăm ce s-a întâmplat în trecut şi să ne bazăm pe judecata şi prietenia dumneavoastră în viitor. Eu v-am servit cu loialitate pentru 32 de ani şi Mandy pentru 20 de ani.

Dacă punem la socoteală 25 de dolari pe lună pentru mine şi doi dolari pe săptămână pentru Mandy, atunci câştigurile noastre ar ajunge la 11.680 de dolari. Dacă adăugăm la asta dobânda pentru tot timpul în care nu ne-aţi plătit şi scăzând banii care i-aţi dat pe haine, trei vizite la doctor pentru mine şi o vizită pentru Mandy atunci când i-a scos un dinte, veţi vedea că dreptatea este de partea noastră să vă cerem aceşti bani.

Vă rog să ne trimiteţi banii prin Adam Express, în grija lui V. Winters, Wsq, Dayon, Ohio. Dacă nu ne plătiţi pentru munca depusă în trecut pentru dumneavoastră, atunci nu avem nici un motiv să credem în promisiunile pe care ni le faceţi. Sperăm că bunul Dumnezeu v-a ajutat să vedeţi răul pe care voi şi strămoşii voştri ni l-aţi făcut nouă şi strămoşilor noştri obligându-ne să muncim pentru voi timp de generaţii fără nici o despăgubire. Aici îmi iau salariul în fiecare seară de sâmbătă, dar în Tennessee nu era nici o zi în care să ne luăm banii, cum nu era nici pentru vaci, nici pentru cai. Sunt sigur că există o zi de judecată pentru cel care nu răsplăteşte munca angajatului său.

Aş dori să menţionaţi în răspunsul dumneavoastră dacă fetele mele, Milly şi Jane, s-ar afla în siguranţă acolo, deoarece s-au făcut fete mari şi frumoase. Ştiţi ce li s-a întâmplat bietelor Mathilda şi Catherine. Mai bine stau aici şi mor de foame decât să-mi văd fetele dezonorate din cauza violenţei şi răutăţii tinerilor stăpâni. De asemenea, vă rog să-mi spuneţi dacă s-au deschis şcoli în zonă pentru copiii de culoare. Marea dorinţă a vieţii mele este să le asigur copiilor mei o educaţie prin care să-şi formeze un caracter virtuos.

Salutaţi-l pe George Hardy din partea mea şi mulţumiţi-i că v-a smuls pistolul din mână atunci când trăgeaţi în mine.

Din partea vechiului dumneavoastră servitor,
Jourdon Anderson."


material aparut in GANDUL

marți, 3 ianuarie 2012

seful de vama care semneaza documentele cu picioarele

"Se întâmplă în România: are permis de port armă, deşi îi lipsesc degetele de la mâini

Şeful vămii Porţile de Fier 1 are permis de port armă, deşi îi lipsesc degetele de la mâini. Poliţia spune că nu a făcut decât să elibereze permisul în baza unei adeverinţe de la medic. Arma sa a fost folosită de fiul său care a tras în apartamentul unor vecini. El a ciuruit şi şase maşini. Tânărul de 23 de ani a fost reţinut." - spun romania tv si romania libera

daca informatia este cit se poate de adevarata, atunci apare o alta intrebare: seful vamii de la portile de fier 1 semna documentele cu picioarele? pentru ca daca nu putea sa foloseasca o arma din lipsa de degete, cum putea folosi un pix? sau poate folosea o stampila cu semnatura....

sâmbătă, 24 septembrie 2011

gasita pe facebook

Amintiri a anilor ce au fost copilaria:
Nascuti la inceputul anilor 80 vedem acum in anul 2011 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Pasiuni,mai ales Sunset , chiar si Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi guma Turbo, sau pustile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC " fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam"..

Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea. Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie , noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"

marți, 12 iulie 2011

cineva sa-i opreasca pe cei de la raiffeisen

e criza si nu se mai dau credite asa usor. pe naiba. daca esti deja client raiffeisen ai toate sansele sa faci atac de cord.

fara sa te intrebe de sanatate, iti mai fac un card de cumparaturi, asta dupa ce te pun sa semnezi tot felul de documente fara sa se oboseasca sa mai si explice despre ce este vorba.

si cum asta nu e suficient, mai trimit acasa plic in care te anunta ca ai un credit preaprobat sa-ti acoperi pe cel deja existent.

chiar nimeni nu poate sa-i operasca sa mai faca "acte de binefacere" de genul acesta??? BNR chiar nu verifica nimic ? eu as incadra tot ce se intimpla la hartuire.... asta daca s-ar intimpla probabil in america.

luni, 30 mai 2011

cu ferrari la plimbare

video


peste 20 de ferrari la un loc. toate din cipru. seara au iesit la plimbare si am reusit sa filmez citeva dintre masini.

anul asta, probabil ca va fi la fel- expozitie pe timp de zi si defilare. si mai zic astia ca sunt loviti de criza....

citeva poze din timpul zilei















luni, 25 octombrie 2010

ai grija ce-ti doresti.....

la inceputul anului mi-am dorit ca de ziua mea sa fiu intr-un loc cald si sa pot face baie in mare. uite ca mi s-a implinit dorinta. azi au fost aproape 30 de grade iar apa mediteranei este in continuare calda, numai buna de balaceala....

blogger templates | Make Money Online